Pe scurt
Meningiom cerebral – când trebuie operat?
Descoperirea unui meningiom la RMN nu înseamnă automat că este necesară o operație. Unele meningioame pot fi monitorizate, iar altele necesită tratament. Decizia depinde de simptome, de evoluția tumorii și de raportul acesteia cu structurile importante ale creierului. Dimensiunea este doar unul dintre elementele analizate.
La consultația neurochirurgicală, scopul este să înțelegeți ce arată investigațiile, care sunt opțiunile și de ce este recomandată o anumită conduită. Dacă operația este indicată, discutăm obiectivul intervenției, riscurile și pașii următori.
Ce este meningiomul cerebral?
Meningiomul se dezvoltă din celulele meningelor, membranele care învelesc creierul. Deși este numit frecvent tumoră cerebrală, de obicei nu pornește din țesutul cerebral propriu-zis. Majoritatea meningioamelor sunt benigne și au o creștere lentă, însă există și forme cu comportament mai agresiv.
De reținut
O tumoră benignă poate totuși produce probleme prin compresia creierului, a nervilor sau a vaselor din apropiere. De aceea, termenul benign nu spune singur dacă este nevoie de tratament. Localizarea și efectele asupra funcțiilor neurologice contează în evaluare.
Ce simptome poate provoca un meningiom?
Unele meningioame sunt descoperite întâmplător, în timpul unui RMN efectuat pentru alt motiv. Atunci când apar manifestări, acestea pot include:
Pot exista și dureri de cap, dar acestea au numeroase cauze și nu indică singure un meningiom.
Important: Nu orice simptom este provocat de tumora observată la RMN. Evaluarea corelează localizarea acesteia cu examenul neurologic și cu evoluția manifestărilor.
Când trebuie operat un meningiom?
Intervenția este luată în considerare în special atunci când tumora produce simptome sau când investigațiile succesive arată creștere. Compresia structurilor importante și efectele asupra țesutului cerebral pot influența decizia. În același timp, sunt evaluate starea generală, bolile asociate și riscurile tratamentului.
Factor
Tumora produce simptome
Factor
Investigațiile succesive arată creștere
Factor
Compresia structurilor importante
Se evaluează și
Starea generală, bolile asociate și riscurile tratamentului
Exemplu
Un meningiom aflat lângă nervii optici, de exemplu, poate necesita o discuție despre tratament dacă afectează vederea. O tumoră din apropierea vaselor sau a altor structuri sensibile poate impune un plan diferit de cel al unui meningiom situat într-o zonă mai accesibilă.
Indicația operatorie
Indicația operatorie se stabilește prin compararea beneficiului așteptat cu riscurile intervenției și cu riscurile evoluției fără tratament. Nu există o dimensiune unică la care toate meningioamele trebuie operate.
Edemul cerebral
La RMN se urmărește și edemul, adică acumularea de lichid în țesutul cerebral din jurul tumorii. Prezența lui se interpretează împreună cu celelalte constatări și cu simptomele.
Caz operat
Meningiom de tuberculum sellae
Când poate fi monitorizat un meningiom?
Monitorizarea poate fi potrivită pentru unele meningioame descoperite întâmplător, care nu produc simptome și pentru care evaluarea nu indică necesitatea unui tratament imediat. Aceasta presupune controale și investigații imagistice pentru a observa eventualele schimbări.
Intervalul dintre RMN-uri se stabilește individual. La controale se urmăresc evoluția tumorii și apariția unor simptome. Dacă situația se modifică, opțiunile de tratament sunt reevaluate.
Important: Este important să aduceți investigațiile anterioare, pentru a permite comparația.
Ce investigații sunt necesare pentru meningiom?
RMN cerebral
RMN-ul cerebral, frecvent cu substanță de contrast, ajută la evaluarea dimensiunii, localizării și relației tumorii cu structurile din jur.
Evaluări suplimentare
În anumite situații pot fi utile CT-ul sau evaluări suplimentare, de exemplu un consult oftalmologic dacă există afectare vizuală.
Analiza țesutului
Aspectul imagistic poate sugera un meningiom. Confirmarea tipului și a gradului tumoral se face prin analiza țesutului, atunci când acesta este obținut prin intervenție.
Nu orice meningiom urmărit imagistic necesită o biopsie doar pentru confirmare.
Meningioamele sunt clasificate în gradele 1, 2 și 3.
Grad 1
Gradul 1 este cel mai frecvent și are în general o evoluție mai lentă.
Grad 2 și 3
Gradele 2 și 3 pot avea un comportament mai agresiv și necesită o conduită adaptată.
De reținut: Gradul nu este același lucru cu dimensiunea tumorii.
Care este obiectivul operației de meningiom?
Operația urmărește îndepărtarea tumorii în măsura în care acest lucru poate fi realizat în siguranță, reducerea compresiei și păstrarea funcțiilor neurologice. Țesutul obținut este trimis pentru examinare histopatologică, iar rezultatul contribuie la stabilirea conduitei ulterioare.
Rezecția completă nu este întotdeauna cea mai sigură opțiune.
Dacă meningiomul este strâns legat de un nerv, un vas important sau alte structuri sensibile, poate fi justificată păstrarea deliberată a unui rest tumoral. Acesta poate fi ulterior monitorizat sau tratat prin iradiere, în funcție de situație.
Abordul chirurgical se alege după caracteristicile cazului. O incizie mai mică nu este potrivită pentru orice tumoră și nu înlocuiește evaluarea riscurilor. La consultație se explică de ce un anumit abord este recomandat.
Când se recomandă radiochirurgia și radioterapia?
Radiochirurgia stereotactică
Radiochirurgia stereotactică administrează radiații focalizate asupra tumorii, fără îndepărtarea ei printr-o operație. Poate fi o opțiune pentru anumite meningioame sau pentru un rest tumoral.
Radioterapia fracționată
Radioterapia fracționată distribuie tratamentul în mai multe ședințe și poate fi preferată în alte situații, inclusiv în funcție de vecinătatea structurilor sensibile.
Alegerea se face împreună cu specialistul în radioterapie, ținând cont de dimensiune, localizare, gradul tumoral atunci când este cunoscut și tratamentele anterioare. Iradierea are propriile riscuri și nu este automat necesară după fiecare operație.
Care sunt riscurile și recuperarea după operația de meningiom?
Riscuri
Riscurile depind de localizarea tumorii și de starea pacientului. Pot include:
- sângerare
- infecție
- crize epileptice
- afectarea unor funcții neurologice, cum ar fi vederea, forța musculară ori vorbirea
În anumite intervenții există și riscul unei scurgeri de lichid cefalorahidian. Complicațiile pot fi temporare sau permanente, iar intervențiile majore au și riscuri severe, inclusiv risc vital.
Recuperare
Durata internării și recuperării diferă de la un pacient la altul. Revenirea la activitățile obișnuite se face progresiv, în funcție de evoluție.
Uneori sunt necesare:
- kinetoterapie
- recuperare pentru vorbire
- sprijin pentru dificultățile cognitive
Recomandările privind munca, efortul și condusul se stabilesc individual.
Monitorizarea după tratament
Controalele și RMN-urile rămân importante inclusiv după o rezecție completă. Frecvența lor depinde de gradul tumoral, de rezultatul intervenției și de evoluție.
Un rest tumoral sau o recidivă nu înseamnă automat o nouă operație; conduita se stabilește după reevaluare.